Situată la 108 milioane km de Soare, Venus își parcurge orbita în 224,7 de zile.[3] Rotația în jurul propriei sale axe este foarte lentă, durează 243 de zile și are loc de la vest la est, în sens invers față de rotația celorlalte planete. Cu un diametru de 12.100 km, Venus este, ca poziție, a doua planetă (pornind de la Soare) din sistemul solar, orbita sa fiind cuprinsă între cea a planetelor Mercur și Pământ. Venus este cu foarte puțin mai mică decât Pământul, dar atmosfera sa este foarte diferită: în principal, aceasta este compusă din 96 % gaz carbonic și 3,5 % azot. Ea este înconjurată de un văl gros de nori repartizați în trei straturi situate la o altitudine între 50 și 70 km. Unii dintre aceștia provoacă ploi de acid sulfuric, o substanță chimică foarte agresivă chimic. Pe Venus temperatura este foarte ridicată. De fapt, gazul carbonic acumulat în atmosferă acționează sub efectul razelor Soarelui ca geamurile unei sere: temperatura la sol ajunge până 460 °C. Suprafața planetei Venus este plină de platouri vulcanice, circa 80 % având o variație a înălțimii nu mai mare de 1 km. Se pare că mulți vulcani sunt încă activi. La fel ca și Mercur, Venus nu are sateliți.
Cuprins |
Caracteristici fizice
Venus este una din cele patru planete terestre (telurice) solare, în sensul că, la fel ca Pământul, este un corp ceresc cu suprafata solida. Mărimea și masa sunt foarte asemănătoare cu Pământul și este adesea descris ca „sora" Pământului, sau "fratele geamăn". [5] Diametrul planetei Venus este de 12,092 km (cu numai 650 km mai puțin decât cel al Pământului) iar masa sa este 81,5% din cea a Pământului. Condițiile de pe suprafața venusiană diferă radical de cele de pe Pământ, din cauza densei atmosfere de dioxid de carbon. Atmosfera planetei Venus este formata din 96,5% dioxid de carbon, restul de 3,5%, fiind azot[6]
Geografie
Aproximativ 80% din suprafata venusiană este acoperită de câmpii vulcanice netede, formate din câmpii în proporție de 70%, 10% câmpii plate.[9] Două ținuturi muntoase "continente" alcătuiesc restul de suprafaței acestuia, una situată în emisfera nordică a planetei, iar cealaltă la sud de ecuator. Continentul din nord se numește Terra Iștar, după Ishtar, zeița Babiloniană a dragostei și este de aproximativ de mărimea Australiei. Muntele Maxwell este cel mai înalt munte de pe Venus, se află pe Ishtar Terra. Vârful său este cu 11 km mai sus decât cota suprafeței medii venusiene. Continentul sudic se numește Terra Afrodita, după zeița dragostei din mitologia greacă și este cel mai mare dintre cele două regiuni muntoase, având aproximativ dimensiunea Americii de Sud. O rețea de erupții și falii acoperă o mare parte din această suprafață.[10] Lipsa de dovezi a prezenței lavei care însoțește orice flux de vizibil de caldera rămâne o enigmă. Planeta are câteva urme de impact de crater, care demonstrează că suprafața este relativ tânără, de aproximativ 300-600 milioane de ani.[11][12]
Geologie
Articol principal: Geologia planetei Venus.
O mare parte din suprafața venusiană pare să fi fost modelată de
activitatea vulcanică. Venus are de câteva ori mai mulți vulcani decât
Pământul, având 167 de vulcani mari, cu diametrul de peste 100 km. Pe
Pământ singurul complex vulcanic de această dimensiune este Insula Mare
din Hawaii.[13] Acest lucru nu se datorează faptului că Venus este mai activ vulcanic decât Pământul, ci pentru că crusta este mai veche. Crusta oceanică a Pământului este în permanență reciclată de subducție, la granița dintre plăcile tectonice și are o vârstă medie de aproximativ 100 de milioane de ani,[14] în timp ce suprafața lui Venus este estimată la o vechime de 300–600 milioane de ani.[11][13] Mai multe dovezi arată activitate vulcanică pe Venus. În timpul programului sovietic Venera, sondele Venera 11 și Venera 12 au detectat fulgerări constante, iar sonda Venera 12 a înregistrat un puternic tunet imediat după ce a aterizat. Venus Express al ESA (Agenția Spațială Europeană) a înregistrat fulgerări abundente în partea superioară a atmosferei.[15]Structură internă
Fără date seismice sau cunoștințe ale sale momentului de inerție, există puține informații directe despre structura internă și geochimia planetei Venus.[16] Similitudinea în dimensiuni și densitate între Venus și Pământ sugerează că împărtășesc o structură internă similară: miez, manta, și [[Crustă (geologie)|crustă] ]. Ca și cea a Pământului, miezul venusian este de cel puțin parțial lichid, deoarece cele două planete au fost de răcite cu aproximativ aceeași viteză.[17] Dimensiunea ușor mai mică a lui Venus sugerează că presiunile sunt semnificativ mai mici în interiorul său decât în cazul Pământului. Principala diferență dintre cele două planete este lipsa de dovezi pentru existența plăcilor tectonice de pe Venus, posibil din cauză că crusta sa este prea puternică pentru ca să apară subducții fără prezența apei pentru a o face mai puțin vâscoasă. Acest lucru duce la reducerea pierderilor de căldură din planetă, împiedicând-o să se răcească și oferind o explicație pentru lipsa câmpului magnetic generat în interiorul planetei. [18] În schimb, Venus poate pierde căldura sa internă în evenimente periodice majore de remodelare a suprafeței| Raza medie | 6051,8 ± 1,0 km[1] |
|---|---|
| Turtirea | < 0.0002 [1] |
| Aria suprafeței | 4,60×108 km² |
| Volumul | 9,38×1011 km³ |
| Masa | 4,8685×1024 kg |
| Accelerația gravitațională la suprafață | 8,87 m/s² |
| Viteza de eliberare | 10,46 km/s |
| Perioada rotației siderale | 243,0185 zile (retrograd) |
| Înclinarea ecuatorului pe orbită | 177,36° |
| Ascensia dreaptă a polului nord | 272,76°[2] |
| Declinația polului nord | 67,16° |
| Albedo | 0,65 |
| Temperatura la suprafață | 735 K[3][4] |
| Presiunea atmosferei | 9,3 MPa |
| Date despre atmosferă | |
| Dioxid de carbon (CO2) | ~96,5% |
| Azot (N2) | ~3.5% |
| Dioxid de sulf (SO2) | 0,015% |
| Argon (Ar) | 0,007% |
| Apă (H2O, vapori) | 0,002% |
| Monoxid de carbon (CO) | 0,0017% |
| Heliu (He) | 0,0012% |
| Neon (Ne) | 0,0007% |
| O=C=S | urme |
| Acid clorhidric (HCl) | urme |
| Acid fluorhidric (HF) | urme |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu