Get your own Chat Box! Go Large!

Galaxii

Calea Lactee:Calea Lactee (din latină Via lactea, sau greacă Γαλαξίας (Galaxias)), estegalaxia gazdă a sistemului nostru solar,^[1] a altor aproximativ 100-400 miliarde de stele cu planetele lor, precum și a peste 1.000 nebuloase. Toate obiecteledin galaxie orbitează în jurul centrului de masă al galaxiei, numit și centru galactic.Calea Lactee este un gigant, având o masă de circa 750-1.000 miliarde ori mai mare decât a Soarelui și un diametru de aproximativ 100.000 ani-lumină.

Galaxia noastră face parte dintr-un grup de galaxii numit Grupul Local, format din 3 mari galaxii și un număr de alte 30 galaxii mai mici, în cadrul grupului ea fiind a doua ca mărime după galaxia Andromeda (M31). Andromeda, situată la aproximativ 2,9 milioane ani-lumină, este cea mai apropiată galaxie mare. Cu toate acestea, un număr de așa numite false galaxii se găsesc mult mai aproape de noi, acestea jucând un rol de sateliți ai galaxiei noastre. Cea mai apropiată dintre acestea se găsește la 80.000 ani-lumină de noi și la 50.000 ani-lumină de centrul galactic.

Galaxia noastră are forma unei spirale uriașe; brațele acestei spirale conțin pe lângă altele și materie interstelară, nebuloase și stelele tinere ce iau naștere permanent din această materie. Pe de altă parte centrul galaxiei este format din stele bătrâne concentrate în grupuri cu formă sferică. Galaxia noastră are aproximativ 200 astfel de grupuri, dintre care mai cunoscute nu sunt decât 150. Aceste grupuri sunt concentrate în special în centrul galactic. După aparenta lor distribuție pe cer, astronomul Harlow Shapley a ajuns la concluzia că centrul galaxiei se găseste ceva mai departe de noi decât se credea până acum. Astfel, sistemul nostru solar este situat la 20 ani-lumină deasupra planului ecuatorial de simetrie, și la 28.000 ani-lumină de centrul galactic.

Centrul galaxiei se gășeste în direcția constelației Săgetătorului, la o distanță de soare de 25.000-28.000 ani-lumină.

Galaxia noastră are 4 componente principale: nucleul, discul cu spirale, haloul și roiurile globulare. S-ar putea să existe și un halou exterior, coroana galactică. Discul se rotește, dar nucleul central nu.^{[necesită citare]} Nucleul și roiurile globulare conțin multe stele bătrâne, cunoscute ca stele de Populație II, care s-au format din materie cosmică originară. Brațele spiralei, unde se nasc stele noi, conțin mai ales stele de vârstă medie și tinere, cunoscute ca stele de Populație I. Acestea s-au format din materie stelară reciclată și sunt bogate în metale.

Vârsta celor mai vechi stele din Calea Lactee a fost estimată recent la aproximativ 13,6 miliarde de ani, adică doar puțin mai mică decât vârsta estimată a Universului (13,7 miliarde de ani).

[modificare]Deplasarea galaxiei

În clusterul numit Grupul Local, Andromeda și Calea Lactee, cele două galaxii dominante, se atrag una spre cealaltă cu aproximativ 300.000 kilometri pe oră.^[2] În același timp, Grupul Local este atras spre centrul clusterului Virgo cu 1.6 milioane kilometri pe oră.^[2] Împreună, toate aceste entități cosmice gigantice sunt atrase spre „Marele Magnet” (o masă gigantică situată la 250 milioane de ani lumină de noi) cu 22 milioane kilometri pe oră

Andromeda(galaxia)Andromeda este o constelație numită după prințesaAndromeda din mitologia greacă. Este bine cunoscută datorită Galaxiei Andromeda pe care o conține

Cea mai strălucitoare stea din constelație este Alpheratz, care corespunde capului Andromedei. Înainte, această stea a fost considerată drept stea comună a constelațiilor Pegas și Andromeda. Împreună cu α, β și γ Pegasi ea formează unasterism foarte cunoscut, numit și Marele Patrat al lui Pegas. β Andromedae se mai numește Mirach și este la fel de strălucitoare ca și Alpheratz. μ Andromedae posedă un sistem planetar, din care se cunosc trei planete, care au o masă de 0,71, 2,11 și 4,61 de ori masa lui Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar.

[modificare]Obiecte Cerești

Cea mai faimoasă galaxie este M31, Galaxia Andromeda, unul dintre obiectele cerești cele mai îndepartate de Pamânt, dar încă vizibil cu ochiul liber. Este o galaxie spirală uriașă, asemănătoare cu galaxia noastră, Calea Lactee. Pentru a găsi galaxia pe cer, trasați o linie imaginară între β și μ Andromedae și extindeți linia cu încă o dată acceași distanță de steaua μ.

[modificare]Mitologie

Andromeda, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindcă mama ei, pe nume Cassiopea, își atrăsese mânia zeilor pretinzând că e mai frumoasă decât nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca să pustiască țara. Oracolul a prezis că păcatul Casiopeei poate fi ispășit numai de către Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus și-a sacrificat fiica: el a înlănțuit-o de o stâncă, lăsând-o acolo pradă monstrului. Andromeda e salvată însă de Perseus, la întoarcerea acestuia după izbânda repurtată asupra Meduzei. Cucerit de frumusețea fetei, Perseus împietrește monstrul arătându-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda și o duce în Argos

Nu am putut scrie despre toate constelatiile(galaxiile)din cauza timpului insa vam pregatit o lista cu galaxii vedeti mai jos:

Dati click sa se vada..

Viata pe Venus?Ceva ce nu este Imposibil

Venus este o planeta a carei suprafata incandescenta fierbe la propriu. Totusi ideea ca a existat, sau chiar exista inca forme de viata pe Venus nu este deloc una fantezista. O noua teorie demonstreaza posibilitatea ca norii venusieni sa gazduiasca bacterii.In prezent opiniile majoritatii cercetatorilor inclina spre ideea ca norii de pe Venus sunt cel mai potrivit mediu pentru dezvoltarea unor forme primare de viata. Aceasta pentru ca temperaturile din interiorul norilor venusieni sunt semnificativ mai scazute decat cele de la suprafata planetei, pe langa acest aspect datator de sperante cercetatorilor, au fost detectati vapori de apa in atmosfera venusiana.
“Temperatura si presiunea din interiorul norilor venusieni sunt propice dezvoltarii unor anumite tipuri de bacterii. Astfel de bacterii traiesc in medii de viata similare pe Terra. Ca o completare, bacteriile care traiesc in izvoarele sulfuroase de pe Terra ar putea trai la fel de bine in conditiile oferite de atmosfera venusiana.” Declara Chandra Wickramasinghe, cercetator in cadrul laboratorului de astrobiologie de pe langa Universitatea din Cardiff.
Ipoteza ca primele forme de viata sa fi fost aduse de pe Venus pe Terra prin intermediul curentilor solari prinde tot mai mult contur, datorita modului in care aceste doua planate s-au aliniat de-a lungul istoriei.
“Au fost nenumarate situatii in care Venus s-a aliniat cu Terra, situatie in care schimbul de materii dintre cele doua planete ar fi fost perfect posibil. Ultima astfel de aliniere a avut loc in anul 2004, iar urmatoarea va fi in anul 2012.” Afirma in continuare profesorul cercetator Wickramasinghe

Pregatiri pentru trmiterea oamenilor pe Marte

NASA a confirmat ca in Anul 2014 vor fi oameni pe suprafata lui Marte,pana atunci se vor face pregatiri si altele,haideti sa vedem mai multe de pe Siteul oficial al lui NASA.

Presat de teoriile apocaliptice, care-i prevăd dispariţia ca specie în următoarele sute de ani, omul ia tot mai serios în calcul varianta mutării în spaţiu. Unde anume încă nu ştie, dar câteva variante ar fi posibile, de la apropiata Lună la mai îndepărtatul Marte, fără a ignora nici Venus ori chiar o planetă încă nedescoperită. Pentru un asemenea pas însă e nevoie nu doar de voinţă şi bani, ci şi de adaptări ale „destinaţiei” la condiţii similare celor de pe Terra.
* Colonizarea spaţiului, salvarea omenirii
“Rasa umană trebuie să colonizeze spaţiul în următoarele două sute de ani, dacă vrea să nu dispară”, a avertizat, recent, genialul astrofizician britanic Stephen Hawking, într-un interviu pentru Big Think, site care se vrea un forum mondial ce pune în legătură oameni şi idei. Scenariul creionat de faimosul savant este dintre cele mai sumbre: va fi greu să evităm producerea unei catastrofe pe Terra în următorul secol, drept pentru care “sigura noastră şansă este să nu rămânem legaţi de o singură planetă, ci să ne răspândim în spaţiu”. Temerile lui Hawking sunt legate de ritmul de creştere a populaţiei mondiale şi resursele limitate ale planetei, care vor ameninţa din ce în ce mai mult specia umană. Astrofizicianul consideră totodată că şi un eventual contact cu civilizaţiile extraterestre – de a căror existenţă e convins- ar reprezenta un pericol. În luna aprilie, el a anticipat că asemenea legături ar putea avea consecinţe devastatoare pentru omenire. Stephenn Hawking nu e însă singurul om de ştiinţă adept al ideii de a coloniza alte planete. Americanii Dirk Schulze-Makuch şi Paul Davies, de la Universităţile de Stat din Washington şi Arizona, au provocat o adevărată furtună zilele trecute când au publicat în Journal of Cosmology un articol privind necesitatea trimiterii unor voluntari pe Marte, fără a le oferi posibilitatea întoarcerii!”O misiune umană pe Marte este fezabilă din punct de vedere tehnologic, dar este foarte scumpă şi cere enorme compromisuri financiare şi politice”, au subliniat cei doi, arătând că un drum “doar dus” ar fi mai ieftin. După stabilirea primilor călători pe Planeta Roşie, ar putea fi trmişi în mod periodic alţi “colonişti” şi provizii de pe Pământ. Oamenii de ştiinţă au ţinut să precizeze că “nu e vorba de o misiune sinucigaşă” şi că există multe motive “ştiinţifice şi politice” pentru a stabili o colonie permanentă pe Marte. Mai mult, Dirk Schulze-Makuch şi Paul Davies susţin că au fost deja contactaţi de doritori pentru această călătorie, după ce au făcut o prezentare detaliată în cadrul unei conferinţe.“Important e să înceapă explorarea planetei”, a spus Schulze-Makuch.
Propunerea de a se trimite pe Marte – în cel mult 20 de ani- a două nave având la bord câte două persoane şi suficiente provizii vine la mai puţin de o lună după ce NASA a anunţat că investighează posibilitatea colonizării altor lumi, într-un proiect ambiţios denumit Hundred Years Starship. Marte se află la un zbor de şase luni distanţă (circa 55,76 milioane de kilometri de Pământ), are o gravitaţie mult mai mică decât Terra, o atmosferă rarefiată, apă îngheţată şi o climă incomparabil mai rece decât la Polul nostru Sud.“Ar trebui trimişi pe Marte tipi mai în vârstă, pe la 60 şi ceva de ani”, a opinat Schulze-Makuch, argumentând că misiunea ar reduce durata de viaţă a colonistului, din cauza lipsei de îngrijiri medicale şi expunerii la radiaţii, şi-ar fi păcat de sacrificarea unor tineri. S-a propus şi consilierea psihologică a viitorilor pioneri pe Marte, concomitent cu comunicarea permanentă cu ei, după ce s-a constatat că sănătatea mintală a oamenilor ajunşi în spaţiu are de suferit, manifestându-se adesea tendinţe depresive, animozităţi între astronauţi sau dereglări ale somnului. Absenţa gravitaţiei pe o perioadă atât de lungă – cât ar dura zborul- ar avea şi ea efecte periculoase. Potrivit revistei New Scientist, inima se micşorează cu un sfert după doar o săptămână petrecută pe orbită, ceea ce atrage incapacitatea corpului de a funcţiona normal din punct de vedere al activităţii fizice. Astronauţii care se întorc de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale acuză frecvent ameţeali şi au episoade de inconştienţă, din cauza că sângele nu ajunge la creier în cantitatea necesară. De suferit au şi muşchii şi oasele celor trimişi în Cosmos, în ciuda exerciţiilor fizice pe care le practică. Unii cercetători au calculat deja că într-o misiune îndelungată spre Marte, astronauţii pot pierde 50% din masa osoasă, iar sistemul lor imunitar s-ar şubrezi dramatic. O întoarcere pe Pământ ar fi deci imposibilă, însăşi readaptarea la condiţii de gravitaţie putându-le fi fatală.“Astronauţii ar pleca pe Marte cu scopul de a trăi tot restul vieţii acolo”, au explicat cei doi savanţi, adăugând că tehnologia necesară acestei prime călătorii există. Ei s-au declarat totuşi conştienţi că NASA, ca organism guvernamental, n-ar putea niciodată accepta nerecuperarea unui echipaj uman, pe când o expediţie particulară n-ar avea asemenea probleme de conştiinţă. “Nouă ne trebuie un miliardar excentric”, a spus Schulze-Makuch.

Bătălia pentru colonizarea spaţiului – în speţă a Planetei Roşii- nu este totuşi de ultimă oră. Încă din 2002 ruşii anunţau că speră ca prin 2014 să aibă primii lor reprezentanţi pe Marte, estimând că două nave a câte trei astronauţi fiecare ar putea ajunge pe Marte, prima urmând să coboare pe suprafaţa planetei, unde astronauţii să stea timp de 440 zile, iar a doua nava să rămână pe orbită. Cum planul era prea costisitor, ruşii s-au reorientat, iar în iunie anul acesta au pornit un experiment internaţional menit să simuleze o misiune pe Marte. Timp de un an şi jumătate, şase bărbaţi – trei ruşi, un chinez, un francez şi un italian-columbian- vor sta închişi în capsule din oţel interconectate, fără ferestre, comunicând cu exteriorul numai prin e-mail.”Vor trebui să se descurce cu resurse limitate”, a declarat dr. Martin Zell, de la Agenţia spaţială europeană.Volumul total de interior de care dispun cei şase este de aproximativ 550 de metri cubi, fiind decorat cu panouri de lemn pentru a crea o atmosferă mai familiară. Unul din module reprezintă o simulare a Planetei Roşii – o cameră închisă cu o podea acoperită cu pietre şi nisip. Cercetările ştiinţifice din timpul experimentului vor evalua efectul pe care îl are izolarea asupra sănătăţii, urmărindu-se stresul, nivelul hormonilor, calitatea somnului, starea de spirit şi beneficiile de suplimente alimentare. Misiunea cu o durată de 520 zile este faza finală a proiectului Marte 500, care a mai inclus două etape, de 14, respectiv 105 zile. Experimentul realizat de Institutul pentru probleme biologice şi medicale din Moscova, în cooperare cu Agenţia Spaţială Europeană şi China, simulează un zbor de 250 de zile spre Marte, 30 de zile pe suprafaţa planetei şi drumul înapoi. În ce-i priveşte, americanii speră să trimită primul echipaj uman pe Planeta Roşie în 2030, după cum a anunţat preşedintele Barack Obama. Iar adepţii teoriilor conspiraţioniste susţin că Statele Unite au gândit deja tehnica de gravitaţie spaţială artificială, necesară supravieţuirii în Cosmos pe perioade lungi. Singura problemă ar fi instalarea acestei tehnici în afara Terrei, care necesită mulţi bani.

Cat de mari sunt Stelele?

Există o stea ale cărei dimensiuni le putem calcula direct, pentru că steaua se află aproape de noi. Aceasta este steaua noastră Soarele. Soarele are diametrul de aproape 1.400.000 de kilometrii.
Astronomii pot calcula, de asemenea, mărimea altor stele. Ei au descoperit că există multe stele mai mici decât Soarele şi, de asemenea, multe care sunt mult mai mari. Astronomii numesc Soarele o stea pitică. Ei cunosc stele gigantice roşii de zeci de ori mai mari, şi supergigantice, care sunt de zeci de ori mai mari decât stelele gigantice. Unele stele supergigantice măsoară 400 de milioane de kilometrii în diametru.
Stele Mari:

Soarele/The Sun  Este de foc

Sirius A  Este de gheata

Pollux este de foc

Arcturus Este de foc

Aldebran  Este de foc

Rigel Un SuperGigant de gheata

Pistol Star Un SuperGigant stralucitor

Antarea A Este un SuperGigant de foc

Mu Cephel,Un SuperGigant de foc

Vy Canis Major.Un SuperGigant de foc

Vy Canis Major este cea mai mare stea cunoscuta pana acum.
Imaginativa ca sunteti intrun avion cu pasageri var lua 1100 de ani sa o inconjurati o singura data,va imaginati aceasta marime?

Aceasta stea are diametrul de 2.800.000.000

Este imensa.

Si imaginativa ca acel avion merge cu 900/km pe ora si o inconjuara in 1100 ani!!!!
Incredibil

Cea ce este si mai si este ca nu se stie daca este cea mai mare stea!
Universul nu are nici inceput nici sfarsit deci inseamna ca sunt stele mult mai mari ca Vy Canis Major!

Ce inseamna o Exoplaneta?

O exoplanetă (sau planetă extrasolară) este o planetă care ori își are orbita în jurul unei alte stele decât Soarele, aparținând deci unui alt sistem planetar decât sistemul nostru solar, ori se mișcă liber prin galaxie.

În galaxia noastră există miliarde de stele, și se apreciază că peste 15 % din ele dispun de planete care le înconjoară. Există, de asemenea, și planete care orbitează în jurul stelelor pitici cenușii sau planete care se mișcă liber prin galaxie.

Descoperirea exoplanetelor este dificilă deoarece ele se află la distanțe imense și nu dispun de lumină proprie. În iunie 2011 erau deja descoperite peste 500 planete extrasolare. Masa acestor planete este de ordinul masei planetei Jupiter. ^[1] Marea majoritate a lor au fost detectate prin intermediul observațiilor asupra vitezei radiale și a altor metode indirecte, mai degrabă decât cu ajutorul unor imagini reale. ^[1]

O altă metodă folosită la descoperirea exoplanetelor este tehnica lentilelor de microgravitație, care se bazează pe deviația luminii de la o stea, atunci când aceasta se află în spatele câmpului gravitațional al unei alte stele ^[2].

Au fost descoperite și câteva exoplanete extragalactice.

Exoplanetele sunt importante și pentru eventuala existență a vieții extraterestre, deoarece stelele nu pot adăposti viață, fiind prea fierbinți pentru aceasta.

O planetă extrasolară (exoplanetă) deosebită este Gliese 581 c, care a fost descoperită în aprilie 2007 la Observatorul astronomic din Geneva: ea prezintă temperaturi de suprafață între 0 și 40 °C. Ca urmare, dacă acolo ar exista apă, atunci ea s-ar afla în stare lichidă, îndeplinind astfel măcar una dintre condițiile necesare pentru existențavieții extraterestre. Distanța până la Gliese 581 c este de 20,5 ani-lumină.

O altă exoplanetă notabilă este HR 8799 c. Se află în constelația Pegasus. Este o planetă uriașă tânără (are mai puțin de 60 milioane de ani). Masa ei este de 3.000 de ori mai mare decât cea a Pământului, iar distanța de la Pământ este de 130 ani-lumină. A putut fi studiată prin vizualizare directă cu ajutorul telescopului VLT din Chile (vezi mai sus), ocazie cu care analiza spectrografică a dezvăluit constituția sa: metanamestecat cu oxid de carbon. Viața extraterestră pe HR 8799 c este foarte puțin probabilă.

Exoplaneta Corot-9b a fost descoperită încă de acum câțiva ani la French Space Agency, Agenția Spațială Franceză. În martie 2010 a fost publicat un articol detailat despre aceasta. Este vorba de o planetă gazoasă care apare în constelația Șarpele și are mărimea lui Jupiter. Planeta se aseamănă bine cu Pământul în ceea ce privește temperaturile la suprafață, acestea variind între -20 și +160 °C. O rotație completă în jurul stelei sale centrale durează 95 de zile pământene. Din păcate însă distanța până la Corot-9b este copleșitoare: circa 1.500 ani-lumină.

Septembrie 2010: Este descoperită exoplaneta Gliese 581 g. Multe caracteristici ale ei se aseamănă cu cele ale Pământului, astfel încât pe ea ar fi posibilă o formă de viață extraterestră.

Google Earth/Mars

Buna prieteni,recent am aflat si eu de Google Earth si ca pot vedea Marte prin satelit.Am facut si poze mai interesante care o sa le si discutam,haideti sa le vedem.

  dati click sa se vada mai mare.

                                                                           
Si acestea sunt toate pozele facute de ine cea ce ma mira este ultima imagine pentru ca eu cred ca este un rau(OMG)insa pe marte nu este apa,ci probabil a fost.sau a fost asa pusa de nasa?sau asa arata marte in trecut?E probabil sa fie asa culoarea pamantului in acea zona?sa fie o roca ceva?raspunsul este simplu:a fost pus de nasa,nasa a facut culorile acestea pentru ca normal toate culorile sunt maro in realitate.in a 3 imagine vedem ceva alb.am reusit sa aflu in ce parte ai lui marte e in poza asta si este NORD .

daca ne uitam in parte de NORD(sus) vom vedea ce este mai sus in imagine a 3-a insamai aproape.

Viata in alte Lumi

Sunt din ce in ce mai multe dovezi ce spun ca in univers ,pe undeva exista viata extraterestra.Roverul Curiosity a facut niste poze interesante pe Marte,sa le vedem

Viața extraterestră (sau viața din spațiul cosmic) este la ora actuală (2012) doar o ipoteză, conform căreia în Univers ar putea să existe și viață al cărei mediu natural nu este Pământul. Acest concept se referă la orice tip sau formă de viață, de la cele mai simple sisteme biologice (de ex. virusuri și procariote) până la cele mai complexe forme de viață cu inteligență proprie și organizare socială. Totuși, existența vieții în afara Terrei, fie ea orișicât de primitivă sau evoluată, nu a putut fi dovedită cu certitudine nici până în ziua de azi. Dar vârsta Universului, uriașă, precum și numărul enorm de sisteme stelare sugerează că dacă Pământul ar fi un model decorpuri cerești cu viață general valabil, atunci viața extraterestră ar trebui să fie întâlnită în Univers destul de des ^[1]. De asemenea există o contradicție evidentă între probabilitatea de existență în Univers a unor civilizații extraterestre, probabilitate estimată a fi mică dar reală, și lipsa de contacte cu astfel de civilizații sau alte dovezi de existență a lor, contradicție denumităparadoxul lui Fermi.Stelele sunt prea fierbinți pentru a adăposti fenomene de viață. Dar din cauză că numai galaxia noastră conține probabil miliarde de planete, oamenii de știință presupun că viața extraterestră există. La ora actuală (2011) se cunosc deja concret peste 500 de exoplanete, dar toate acestea sunt prea îndepărtate de Pământ și de aceea prea greu de cercetat în privința existenței unor forme de viață.

Condiții minime ale existenței vieții pe o planetă extraterestră sunt:

• energie (prezentă de exemplu prin fenomenele relativ calde de pe Enceladus),
• molecule conținând carbon (substanțe organice),
• apă.

Multe din planetele deja descoperite sau bănuite orbitează în jurul unui sistem solar binar sau multiplu; în aceste cazuri traiectoriile lor sunt curbe geometrice foarte complicate, care se apropie și se depărtează de Sorii respectivi în mod amplu. De aceea pe aceste planete există variații mari de temperatură, care practic exclud existența vieții. Altfel spus, o condiție suplimentară este ca planeta respectivă să se rotească în jurul unei singure stele centrale (așa cum este cazul și cu Pământul în jurul Soarelui).

În interiorul sistemului nostru solar se cunosc mai multe corpuri cerești care îndeplinesc condițiile minime necesare pentru apariția vieții:

• Enceladus - satelit al planetei Saturn
• Marte
• Europa - satelit al planetei Jupiter.
• Titan - satelit al planetei Saturn^[2][3][4]

La 26 noiembrie 2011 agenția spațială americană NASA a lansat spre Marte misiunea spațială Mars Science Laboratory (MSL), care are drept scop principal să cerceteze amănunțit dacă acolo există sau a existat viață.

[modificare]Primul contact

Imagine pentru povestirea luiRobert Sheckley din 1952, "Warrior Race".

Articol principal: Primul contact.

Primul contact dintre omenire și o civilizație extraterestră poate fi benefic, dar cel mai probabil va fi periculos, șocant și se va solda cu distrugerea noastră.^[5] Profesorul de astrobiologie Charles Cockell de la Universitatea din Edinburgh consideră că ființele autotrofe, în general, nu suntinteligente. Asta deoarece colectarea luminii soarelui (stelare) este o foarte bună modalitate pentru a aduna energie, totuși niciodată nu se adună suficientă energie pentru ca o creatură să devină inteligentă. Asta înseamnă că o ființă extraterestră care a atins tehnologia călătoriilor interstelare trebuie să fie neapărat un prădător: numai consumul altor ființe poate asigura energia necesară unui creier foarte dezvoltat.^[6] Charles Cockell crede că nu este obligatoriu ca o civilizație, doar pentru că poate călători prin spațiul cosmic, ar trebui să fie și altruistă. Omenirea, de exemplu, a așezat cu succes nave spațiale pe satelitul înghețat Titan și totuși avem războaie și crime zi de zi. Progresul tehnologic nu vine mână în mână cu altruismul și s-ar putea ca o presupusă civilizație extraterestră să fie destul de periculoasă. De aceeași părere este și Stephen Hawking, care consideră că ar trebui să ne temem de extratereștri, care vor veni probabil pe Pământ în căutare de resurse și vor fi puși pe distrugerea noastră. După Cazul Mantell istoricul David Michael Jacobs a concluzionat cu privire la fenomenul OZN: „Ei ar putea fi nu numai extratereștri, dar și potențial ostili nouă.”^[7]

Fizicianul Michio Kaku de la City College din New York consideră că Hollywoodul a „spălat” creierele oamenilor cu filme în care forțe superioare extraterestre sunt învinse de rezistența subdezvoltată a Pământului, un fel de luptă titanică între David și Goliat. El consideră mai mult decât probabil că o să izbucnească un fel de luptă între Bambi și Godzilla.

Astronomul american Seth Shostak nu crede că aceste scenarii din filme sunt plauzibile, nu ar avea niciun rost ca o civilizație avansată să vină pe Terra în căutarea unor resurse sau ca să facă un experiment neautorizat de reproducere. Asta deoarece călătoria în spațiu este costisitoare și necesită o investiție enormă și ar folosi mașini robotizate foarte avansate în loc să vină ei însuși. Resursele de care ar avea ei nevoie și le-ar produce singuri sau le-ar găsi mai aproape de planeta lor mamă.^[8]

Fizicienii clasifică civilizațiile extraterestre ipotetice în trei clase:

• tipul I - civilizațiile extraterestre care ar folosi toate resursele energetice ale planetei pe care au apărut. Aceste civilizații exploatează de exemplu vulcanii și uraganele.
• tipul II - care ar folosi de 10 miliarde de ori mai multă energie decât cele de tip I - prin captarea ei de la steaua mamă. Aceste civilizații exploatează stelele.
• tipul III - care ar folosi energia unor întregi galaxii.

Pe această scară omenirea rămâne încă multă vreme de tipul „zero”; de aceea ea va putea fi anihilată instantaneu la primul contact, conchide Michio Kaku.

[modificare]Forme de viață excepționale

Viața extraterestră, dacă ar exista, ar putea fi total diferită de tot ce se cunoaște până acum. Drept dovadă folosesc descoperirile recente pe Pământ a câtorva forme de viață excepționale, deosebite de toate formele tradiționale: ^[9]. Așa de ex.:

• Bacterii arsenofage - în lacul sărat Mono Lake din California, SUA.
• Bacterii într-un lac de asfalt de pe insula caraibeană Trinidad.
• Batcerii procariote mai exact domeniul archaea, găsite (2011) în cristalele de sare din Valea Morții, California, SUA.
• Bacterii anaerobe descoperite în valea McMurdo din estul Antarctidei, acestea trăiesc într-o mare subterană foarte sărată, lichidă, la temperatura de -10 °C, unde nu există oxigen.

Viata pe marte.

In trecut oamenii isi dadeau cu presupusul,credeau ca pe planeta marte e viata.Ei credeau ca petele negre erau rauri restul continente.Nasa a investigat asta si erau din ce in ce mai aproape de adevar.Au facut rovere(roboti) si i-au trimis pe Marte sa indestigheze.va puteti uita pe acest film

http://www.youtube.com/watch?v=hkr2IfPSXrQ

Acesta este filmul..Va rog urmariti-l pe tot.
Daca l-ati urmarit acum stiti ce este cu marte si altele,sistiti cum arata marte in interior,deci dupa cum arata eu cred ca acolo a existat viata si inca este o posibilitate,vom vedea ce o fi ,Succes!

Sunetele Planetelor

Probabil cu totii stiti ca o planeta scoate un sunet,de exemplu daca sunteti in univers sau aveti sonde puteti auzi,recent am gasit pe youtube aceste sunete la unele din planete,jos aveti linkul.

sunetele care le scoate terra(pamant) -  http://www.youtube.com/watch?v=DUuI8P256yw

sunetele planetei uranus -http://www.youtube.com/watch?v=5_SgN55cu7o&list=UUUY9kmVROuXMnJlvXeuDfWg&index=67&feature=plcp

sunetele planetei mercur -http://www.youtube.com/watch?v=ksEQxhsfQqg&feature=BFa&list=UUUY9kmVROuXMnJlvXeuDfWg

sunetele planetei venus-http://www.youtube.com/watch?v=ej2TJJiMpu4&feature=BFa&list=UUUY9kmVROuXMnJlvXeuDfWg

sunetele planetei neptun -http://www.youtube.com/watch?v=1_XO-iu0r_E

sunetele planetei saturn - http://www.youtube.com/watch?v=vtkbqad1toY

scuzati-ma dar pe net nu s-a postat sunetele planetelor Jupiter si Marte!
Dar ne multumim si cu atat!
daca apreciati ce fac intrati mai des pe blog si scrieti ceva la comentari!+

Stelele

Acum 3 saptamanii mi-am luat si eu un telescop,cu lupa de 55m vede destul de bine.Abea am vazut luna si cateva stele ,si doresc sa va arat si voua ce poze am facut.

    

 si deasemenea cateva informatii despre stele.

 

 

O stea este in general un anumit tip de corp ceresc, deseori cu forma de sfera, masiv si stralucitor, format din plasma. Multe stele se pot vedea ca puncte stralucitoare pe cerul noptii, ce tremura sau clipesc, datorita insa, efectului atmosferei terestre. Soarele este o exceptie notabila, fiind singura stea suficient de aproape de Terra pentru a fi vizibila ca un disc (nu ca un punct). Unele stele pot fi orbitate de planete, acestea fiind numite exoplanete.

Cu ochiul liber se pot observa aproape 5.000 de stele, dar folosind un telescop optic se pot observa sute de mii de stele din galaxia noastra; cu un radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de galaxii din Univers (numarul acestora fiind extrem de mare, circa 70.000.000.000.000.000.000.000 sau 7 la puterea 22). In galaxia noastra, care poarta numele de Calea Lactee, exista aproximativ 300 de miliarde de stele.

Caracteristicile unei stele, cum ar fi temperatura, volumul si luminozitatea sunt determinate de masa sa. Caracteristicile fiecarei stele in parte variaza din cauza schimbarilor din timpul vietii lor. Culoarea unei stele are legatura cu temperatura sa. Daca stii valoarea uneia din proprietati se poate stabili cealalta. Stelele albastre sunt cele mai fierbinti. Cele rosii sunt cele mai reci, iar cele galbene, intermediare. Cele albastre pot avea la suprafata 50.000 grade Celsius iar cele rosii, 2.000.