Sfarsitul Lumii

Inca din anul 1961, astronomii au descoperit, prin informatiile oferite de sateliti, o zona cosmica care parea a fi o nebuloasa neobisnuita. Prin fenomenul de nebuloasa se intelege un foarte mare nor cosmic de gaz sau praf. Aceasta nebuloasa avea proprietati neobisnuite si a fost denumita Nebuloasa Aurie. Totusi, atentia publica nu a fost mult timp retinuta de acesta descoperire, decit cu mult mai tirziu, cind s-a vazut ca locatia nebuloasei coincide cu proiectata orbita a Sistemului nostru solar. La inceputul anilor ’80 in S.U.A. , a fost facut la radio un anunt, cum ca Sistemul nostru solar se va “ciocni” cu un nor electromagnetic “nu peste multi ani”. Aceasta nebuloasa a fost mai apoi denumita Centura Fotonica. Intregul Univers este tinut la un loc de vortexuri, printre care si vortexurile de energie centripeta, cu cimpurile electromagnetice asociate lor. Aceste spirale de energie dau nastere la orbite naturale in Spatiu si Timp:sateliti in jurul planetelor,planete in jurul stelelor, sisteme solare in jurul centrelor altor vortexuri majore, si tot asa la infinit. Terra orbiteaza in jurul Soarelui in decurs de 1 an, dar Sistemul nostru solar este el insusi un “intreg”, care orbiteaza in jurul Centrului Galactic in aproximativ 24.000 -26.000 de ani. Au mai ramas 96 de zile pana la data scrisa pe calendarul Mayas, in care se anunta sfarsitul – daca cineva crede in calendar. 21 Decembrie este Sfarsitul Lumii, sau poate este data de 23…Interpretarea calendarului Mayas nu este o stiinta de precizie. Dar ceea ce stim este ca “Long Count” si “Dresen Codex”, calendare ale varste cuprinse cu al Pamantului, expira in Decembrie. Poate… Si daca ar fi sa ne luam dupa industria infloritoare de carti, documentare de televiziune si bloguri(care promoveaza frica si ideea de sfarsitul lumii) ar insemna sa ne luam adio de la tot… Sfarsitul Lumii este un subiect confuz. Unii spun ca o sa fim atrasi de catre o gaura neagra, unii spun ca Pamantul va fi lovit de un asteroid, altii spun ca zeii antici se vor intoarce si consuma totul in furia lor. Multi Mayas Etnici resping ideea apocaliptica ca fiind o idee, inventie Occidentala. Toata lumea stie ca, mai degraba un sfarsit al timpului, inscriptiile se refera la o noua era. Calendarul Maya este, de asemenea, oarecum dificil de interpretat. Ea se bazează pe un ciclu ceremonial de 260 de zile, 365 de zile de orbita Soarelui, ciclul de 584 de zile a lui Venus si ciclul de 780 de zile al lui Marte. Si este precum calendarul noastru, sfarsitul paginii nu inseamna sfarsitul lumii.

Istoric

Din cele mai vechi timpuri omul a contemplat bolta instelata, intrebandu-se: ce este cerul? Ce legi ii guverneaza miscarea? Dar singurul lucru pe care il putea face era sa observe cele circa 6000 de stele vizibile cu ochiul liber si sa le noteze pozitiile in asa numitele constelatii. El nu avea de unde sa stie ca Soarele este o stea si ca stelele isi datoreaza neobosita stralucire focului termonuclear care arde in adancul lor. Nu avea de unde sa stie ca planetele - asa a numit el aceste stele ratacitoare pe bolta cereasca - cu toata stralucirea lor nu erau stele, ci corpuri intunecate a caror lumina era reflectarea, ca intr-o oglinda, a celei primite de la Soare. Pana acum cateva secole, dintr-o mandrie explicabila prin nivelul de atunci al cunostintelor sale, omul si-a plasat planeta, Pamantul, in centrul Universului, considerand-o inconjurata de toate celelalte corpuri ceresti. Abia in anul 1543, astronomul polonez Nicolaus Copernic a "indraznit" sa rastoarne aceasta imagine. El a demonstrat ca Pamantul se misca in jurul Soarelui si nu invers, punand bazele a ceea ce numim noi azi Sistemul Solar. Organizarea Sistemului Solar propusa de Copernic (sistem care se numeste si heliocentric, adica cu Soarele in centru) a fost o idee revolutionara pentru timpul sau. Dar sistemul heliocentric propus de Copernic a fost aspru criticat de Biserica Catolica, institutie care, din considerente religioase adoptase sistemul geocentric, adica cel care avea in centrul sau Pamantul. Pentru ca au sustinut si dezvoltat ideea heliocentrica, nu putini invatati au avut de suferit din ordinul Bisericii. Totusi ideea lui Copernic era inca departe de realitate, deoarece el considera ca Soarele este centrul intregului Univers. Modelul lui a predominat insa pana in epoca moderna, pana la inventarea fotografiei si a marilor telescoape. Abia in prima jumatate a secolului XX marile intrumente astronomice au aratat ca unele "stele neclare", numite de astronomi "nebuloase", nu sunt doar niste nori de gaz in apropierea noastra, in Sistemul Solar, ci reprezinta galaxii, vaste aglomerari de stele, aflate la distante uriase de Pamant. Soarele, Pamantul si celelalte planete, impreuna cu stelele vizibile si inca multe altele ce nu pot fi vazute de ochiul liber, fac si ele parte dintr-o astfel de galaxie, galaxia noastra. Vazuta de undeva, din mare departare, ea are forma de disc, cu o usoara umflatura in centru. Deoarece Sistemul Solar este situat in planul de simetrie al discului, acesta poate fi vazut in serile senine sub forma unei benzi luminoase care brazdeaza cerul, banda numita Calea Lactee. In zilele noastre, instrumentele perfectionate si sondele spatiale au largit enorm orizontul cunoasterii. Imaginile obtinute cu ajutorul telescoapelor au atins frontiere de nebanuit ale Universului, de miliarde de ani lumina, iar analiza lor atenta arata o densitate neinchipuit de mare de galaxii. De pilda, numai in regiunea de pe cer delimitata de cele patru stele ce formeaza constelatia Carul Mare, cu ajutorul unui telescop pot fi vazute (pe cliseele fotografice) ... un milion de galaxii!

Fenomene Astronomice

Din cele mai vechi timpuri omul a contemplat bolta instelata, intrebandu-se: ce este cerul? Ce legi ii guverneaza miscarea? Dar singurul lucru pe care il putea face era sa observe cele circa 6000 de stele vizibile cu ochiul liber si sa le noteze pozitiile in asa numitele constelatii. El nu avea de unde sa stie ca Soarele este o stea si ca stelele isi datoreaza neobosita stralucire focului termonuclear care arde in adancul lor. Nu avea de unde sa stie ca planetele - asa a numit el aceste stele ratacitoare pe bolta cereasca - cu toata stralucirea lor nu erau stele, ci corpuri intunecate a caror lumina era reflectarea, ca intr-o oglinda, a celei primite de la Soare. De secole intregi, astronomii nu au avut nici un fel de ajutor optic in observarea cerului. La sfarsitul secolului al XVI-lea telescoape simple au inceput sa apara in Europa. In jurul anului 1609, astronomul italian Galileo Galilei a construit un telescop refractor dupa ce a auzit o descriere a efectului unui astfel de instrument. De atunci telescopul este cea mai folosita unealta a astronomilor. Principalele fenomene asupra carora se pot face observatii sunt : Eclipsele de Soare, Eclipsele de Luna, Aurorele Boreale si Fazele Lunii.